iMadalina on .Life

• I know that you believe that you understand what you think I said, but I am not sure you realise that what you heard is not what I meant.
• What is not on paper has not been said.
• A little risk management saves a lot of fan cleaning.
• If you can keep your head while all about you are losing theirs, you haven't understood the plan.
• If at first you don't succeed, remove all evidence you ever tried.

   

Caut de foarte multa vreme un editor de SVG. Am descarcat de pe net toate variantele posibile de programe speciale pentru SVG, sau care includeau un plugin pentru editoare SVG, cele mai noi editoare de XML&co si nenumarate altele... Unele din ele doar „coloreaza” partea de taguri SVG... Altele o si valideaza. Altele o si valideaza corect J

Problema care ma intereseaza cel mai mult pe mine, insa, este faptul ca nici unul din tool-uri nu „reactioneaza” in absolut nici un fel la codul ECMA Script. Erorile apar la rulare, in browser. Dar nici macar aici nu pot fi corect identificate. Desi se furnizeaza tipul erorii si linia la care apare, nici una din aceste valori nu este corecta. Va aduceti aminte de zilele in care, compiland un proiect in C, apareau uneori erori la care nici asistentul de la laborator nu-si dadea seama ce ar putea sa insemne? :P Ei bine, mai rau decat atat... In ceea ce priveste linia la care ar trebui sa fie eroarea, am incercat sa gasesc un pattern dupa care s-ar putea gasi numarul liniei reale J Ar fi ceva de genul:

Linia_reala = linia_furnizata_in_eroare + linia_de_inceput_a_scriptului + x

unde x este un numar ce creste o data cu numarul de linii blank care apar intre inceputul scriptului si linia la care apare eroarea...

??%$^^&#####@!!!!!!!!

In caz ca va ganditi la ATLAS, ati ghicit, o sa merg pe aceasta cale.

DAR - acesta este unul din momentele in care ma intreb la ce folosesc argumentele acelora care lovesc in tehnologia Microsoft cu gratuitate, facilitate, portabilitate... Un singur argument am eu acum: intellisense-ul din VS 2005 – HEAVEN!!!

• A change freeze is like the abominable snowman: it is a myth and would anyway melt when heat is applied.
• A user will tell you anything you ask, but nothing more.
• Of several possible interpretations of a communication, the least convenient is the correct one.
• What you don't know hurts you.
• There's never enough time to do it right first time but there's always enough time to go back and do it again.
• The bitterness of poor quality lasts long after the sweetness of making a date is forgotten.
  

Am primit permisiunea sa public o serie de emailuri in care se discuta despre viata in SUA. Iata-le:

Subject: [Fwd: [Fwd: America, the promised land...]]
>
>
> Iata mail-ul pe care un cetatean roman, Raul, care s-a angajat in USA
> la Google si este plecat acolo de mai bine de un an, impreuna cu
> prietena lui Denisa, l-a trimis unei cunostintze din tara.
> Nu e trist doar ce am citit, ci mai ales faptul ca incep sa recunosc
> aceste "trend-uri" si in felul nostru de a trai, si in tot ceea ce ne
> dorim a fi viata noastra.
> "We're all living in Amerik...", refrenul deja celebru nu este doar o
> gluma buna, ci un adevar prost, pe care as vrea sa-l pot nega acum.
> Nu spun mai multe, va las pe voi sa decideti daca e asa sau nu, in caz
> ca nu ati facut-o pana acum.
>
> ************************************************
>
> Sal everybody si la multi ani!
>
> Mailul asta are un kilometru... ba nu, o mila :)) Ca astia masoara in
> mile, uncii si alte prostii de pe vremea lui pazvante chioru :)) Deci
> risc sa va plictisesc cu parerile mele despre america :) Sorry if I
> do.
>
> N-am prea scris... deloc despre marea si minunata, cea mai beton si ca
> lumea tara din lume... pentru ca nu prea stiam ce sa zic. La inceput a
> fost socul, si apoi frustrarea, apoi dezgustul, apoi am asteptat sa
> vad, poate ma insel... si acum mailul asta :))
>
> Deci, la noi in america, unde totul este cald si bine si frumos...
>
> Ehe as vrea eu. Ma tot gandesc ce sa va zic despre fundul asta de
> lume? Si cu ce sa incep? Ca sunt atat de multe...
>
> Pai in primul rand sa incepem cu distractia
> americana: "FUN". Pai nu trecu mult, o zi doua, de cand am ajuns aici
> si tot aud reclame, in taxi, la radio, la tv, cu tot felul de chestii,
> toate ducand la aceeasi idee, idee pe care o desprind dintr-un mare si
> important ghid turistic despre/din San Francisco: "and... What can be
> more fun than shopping?"
>
> Deci citind eu ghidul acesta si incercand sa gasesc ceva "fun" sau
> macar interesant de facut prin San Francisco... asta era top of the
> list. Doamne si ce m-am excitat la gandul de ore de cumparaturi in
> diverse magazine ale patratului uniunii (Union Square).
>
> Da' oricum, radio si tv, si net nu contenesc sa iti aduca aminte ca
> "shopping is so fun". Hai sa zicem ca e reclama, acceptabil. Asta pana
> cand vezi americanii in actiune. Dupa cum zicea cineva (roman plecat
> in state, stabilit aici de 10 ani):
> americanii sunt ca
> lacustele.
>
> Si asa e. Dupa promotiile de sarbatori magazinele au rafturi goale,
> mai nimic nu mai gasesti, ca a trecut valul de lacuste. Si cumparara
> frate tot, da tot.
> Am zis sa incerc si eu. In primul rand: magazinele sunt, sa zicem ...
> nici cat jumate dintr-un magazin mediu european? Dar, marimea nu
> conteaza nu?
>
> Dar calitatea? Doamne daca nu m-am invartit de mi-au iesit ochii si mi
> s-a facut parul maciuca. Calitatea produselor americane, toate facute
> pe vapor, undeva in apele internationale sau langa taiwan sau china...
> e EXECRABILA.
>
> Si iarasi, am zis sa ma abtin, ca poate nu am nimerit eu in magazinu
> care trebe, nu am cautat suficient... ce stiu eu. Dar nu, este o stare
> generala: haine de
> cel mai prost gust ever to be shown to me :)), chestii electrice pe
> care le folosesti de doua ori si apoi le arunci la gunoi ca s-au
> stricat si tot asa.
>
> A... si macar de ar fi ieftine, pe masura calitatii.
> Dar dai la bani de te usca... Oricum lacustele cumpara tot.
>
> Hai sa va povestesc cum functioneaza telefonia mobila aici. Pai in
> primul si in primul rand:
> platesti
> si ce dai si ce primesti. Prima oara cand mi-a zis asta la dealer, am
> ras, am crezut ca glumeste. Dar si ea a zambit ironic si a zis ca da,
> noi europenii si asiaticii avem altfel sistemul.
> Deci, daca suni, platesti, daca esti sunat si raspunzi, platesti. Daca
> trimiti mesaj, platesti, daca primesti mesaj (si nu prea ai cum sa
> refuzi), guess what? Iar platesti. Si da, trist, dar nu glumesc.
>
> Dar cea mai tare faza a telefoniei mobile americane:
> in timp ce suni (adica telefonul suna) si alalalt inca nu a raspuns...
> Guess what? Deja PLATESTI :)) Ca cica e air time sau nu mai stiu ce.
> Ihi.
> Deci cand vb cu Denisa, platesc ca vb cu Denisa, si ea plateste ca a
> raspuns, deci ajung sa platesc de doua ori ca vb cu ea. :)) Cum toti
> fac asa, si mai mult, li se pare chiar normal... tac si inghit.
>
> Anyway, sa mergem mai departe :) Aici in the most advanced country on
> the earth (si apropos, toti americanii chiar cred asta), exista
> notiunea de credit history.
> Adica te inregistreaza la plati. Daca platesti curentul la timp, daca
> platesti mobilul la timp, daca platesti chiria, etc etc.
> Si daca le platesti pe toate la timp, ai credit history bun. Daca ai
> omis vreuna, sau ai intarziat (nu conteaza si 5 min), devii dubios. Si
> mai mult, cum trebuie sa platesti prin posta (cec), daca nu ajunge
> cecul la timp (nu conteaza ca nu e vina ta)... tot aia-i!
> Ei fie, poti sa zici ca e acceptabil, dar daca vii in alta tara
> (overseas cum zic astia)... nu ai nici un credit history, nu? Si cine
> spera ca asta inseamna ca e bine :)) (prezumptia de nevinovatie?
> hello?) Well, e la fel de rau ca unu care nu si-a platit ever
> facturile, singura diferenta este ca tu poti sa iti construiesti
> credit history (in vreo doi ani), iar ala cu bad credit nu mai scapa
> ever.
>
> De fapt, asta ramane asa ca un stigmat asupra intregii sale vieti, ca
> a uitat sa plateasca o factura. Ba mai mult, caz real: unu voia sa
> divorteze de sotia sa ca el avea credit history foarte bun si ea il
> avea dubios, ori prin mariaj isi asocia numele lui cu credit
> history-ul ei, deci ii scadea lui scorul. Iar ea era disperata, ca nu
> stia ce sa faca sa nu divorteze ala de ea.
>
> Un nou taram de explorat pentru telenovele.
>
> [...]>
> Dar america este o tara a tuturor posibilitatilor si a oamenilor
> liberi. De revelion, neavand ce face (in mare parte), am pus si noi
> niste muzica. Din pacate, vecinul nostru nu a fost de acord si ne-a
> batut in perete de mai avea putin si se darama (casele aici se
> construiesc din cartoane, chestii prefabricate in caz ca nu stiati..
> si costa... Vecinii (toata familia) voiau sa doarma.
> (In caz ca va intrebati, nu sunt un caz singular, multi stau acasa si
> dorm de rev, pe aici).
>
> Si cum in contractul de chirie scrie clar ca dupa ora 10 nu ai voie sa
> faci nici pas, si revul e pe la
> 12 noaptea... ne-am conformat. Am dat muzica in surdina... si ne-am
> zis un la multi ani in soapta.
>
> Dar macar de-ar fi asta totul. Cateva zile dupa ce ne-am luat aparat
> foto digital (o sa trimit in viitor si niste poze), a iesit si Denisa
> pe afara sa fotografieze imprejurimile si pe unde stam. Numai ca un
> alt vecin a sarit la ea si a tipat (la propriu, chiar a tipat) ca "ii
> invadeaza his privacy", si Denisa speriata si cu coada intre picioare
> a inchis aparatul si a intrat in casa.
>
> Si cum la astia chestiile astea nu sunt de gluma, taci si te
> conformezi. Ce se poate intampla daca dai muzica prea tare? Vecinul
> suna la 911, te trezesti cu politia la usa si primesti citatie la
> tribunal pentru urmatoarea saptamana. Orice vecin poate sa iti faca
> asta... si o si fac, daca prind momentul.
>
> Asa ca incerci sa respiri si sa nu deranjezi pe nimeni prin existenta
> ta. Ca si daca te uiti mai lung la cineva, s-ar putea sa te dea in
> judecata ca l-ai hartuit. Si nici asta nu e o gluma, am primit
> training dupa ce m-am angajat.
>
> Deci esti liber sa faci ce vrei atata timp cat nu deranjezi pe nimeni
> si cum orice ai face (in afara de
> banal) deranjeaza pe cineva, esti liber sa faci nimic.
>
> Sa mai vb putin de mentalitatea ameriana: zambeste oricarui strain,
> intreaba "how are you?" cand vezi un om, nu raspunde niciodata altceva
> decat "fine" la intrebarea de mai sus (nici asta nu e o gluma), exista
> doar america si "the rest of the world" care oricum nu conteaza... si
> sa nu indrazniti vreodata sa afirmati ca altundeva in lume, ceva se
> face mai bine decat in US :)) Am avut oroarea de a-mi fi scapat o mica
> sugestie in acea directie.
>
> A, mai era o chestie funny. Ca oricum sunt inapoiati mai cu toate
> chestiile pe aici, le-am zis ca aveam un telefon mobil care ma tinea
> 11-14 zile, cand mi l-am luat. Si ca asta ma intereseaza cel mai mult,
> sa ma tina cat mai mult bateria. Si mi s-a
> raspuns: wow, il ai la tine? poti sa ni-l arati? am auzit ca in Europa
> aveti tehnologie mai avansata decat aici la mobile. Asta ma tine 3
> zile (e cel mai tare de pe piata).
>
> Oricum pe aici nu sunt decat LG si nu mai stiu ce (inca vreo doua
> marci). Celelalte nu au voie pe piata, nu stiu din ce motive. Banuiesc
> ca libertatea pietei :))
>
> In rest? Ce sa va mai spun de pe aici? Eventual doar ca sunt ca niste
> robotei. Muncesc si muncesc si muncesc, si se mai duc din cand in cand
> acasa. Si am colegi care imi povestesc cat de entuziasti sunt sa
> munceasca la nu stiu ce feature, sau altul zise acu ceva vreme: "this
> will keep me busy this weekend" si mi-a tras un zambet. La care i-am
> tras si eu un zambet inapoi si gata. Unde "this" era ceva de munca
> bineinteles (dar nu era neaparat o cerinta la munca ci era o gaselnita
> pe care voia el sa o faca, pt binele comun). Sunt de acord ca din cand
> in cand mai gasesti cate ceva entuziasm si in munca (desi eu nu prea,
> in ultima vreme), dar la ei e obicei, nu exceptie.
>
> Familia este ca o afacere. Ea in masina ei, pleaca de dimineata, el in
> masina lui pleaca de dimineata.
> Se intalnesc seara la cina (daca munca permite) si discuta "afacerile" de
> familie, la 10 stingerea. Si a doua zi de la capat.
>
> Craciunul este despre cadouri si shopping (so FUUUN), si nici o
> mentiune despre aspectul crestin (nasterea Domnului)... cum s-ar putea
> asa ceva? Este politic incorect. Evreii nu cred in Iisus, si nici
> budustii si alti cativa... deci nimeni nu poate sa impuna religia lui
> altora, deci nimeni nu poate sa pomeneasca despre asa ceva, ca daca ar
> pomeni, ar fi o incercare de a-ti impune religia, of course.
>
> A.. si e o mizerie pe strazi si prin gari si transportul in comun
> (care oricum e mai mult lipsa) e de un jeg... de cateodata mi se facea
> pielea gainii gandindu-ma ca o sa stau pe scaunul ala in tren, sau mai
> stiu eu.
> Cersetori sunt garla. Oameni prost platiti sunt si mai multi.
>
> A... si am uitat, eu sunt in cea mai frumoasa zona din state, iar San
> Francisco este cel mai frumos oras din state. Mi se aduce aminte
> asta... foarte des :))
>
> A... si mai e un banc, pe care l-am auzit de la un
> indian: "The only culture in america is agriculture."
> Am ras... trist, dar am ras. Denisa a mers fericita la cea mai mare
> librarie din Standford shopping center (standford nu?) care era plina
> cu: "How to lose weight in 20 days" si "How to live longer", si nimic
> altceva :))
>
> Incerc sa scriu ceva de bine de pe aici... dar nu gasesc nimic :))
>
> Ma opresc aici... la reflectia mea asupra culturii si civilizatiei
> americane (care e lipsa) ca v-am umflat capul destul :))
>
> Si cum stiu ca majoritatea romanilor considera asa o realizare a pleca
> "dincolo", si cum majoritatea celor plecati au fazele alea de doi bani
> ca nu s-ar mai intoarce niciodata si se dau de parca ar fi toti
> buricii pamantului... am vrut sa va trimit o poveste mai putin spusa
> si auzita de pe aici de peste hotare.
> Si acum ma gandesc ca acasa sunt multe lucruri mult mai importante si
> mult mai bune decat viata asta pointless si plina doar de munca pe
> care o duc romanii americanizati de aici (ca am intalnit destui si
> nici unul, "vai doamne" nu s-ar mai intoarce in rahatul din romania).
> Eu cred, acum mai mult decat inainte, ca acasa in rahatul din romania,
> esti/poti sa fii mult mai ferice decat aici.
>
> Noh ne mai auzim noi, va mai pove de prin state...
> cand oi mai avea timp si chef, ca greu imi vine orice chef pe aici:
> The greatest country in the world, the greatest place to be! Remember
> that! :)
>
> Raul
>
>
>
> PS: O sa va trimit si niste poze mai 'colo, si alea promit ca o sa fie
> nice :)) Si revin cu amanunte placute ale vietii americane, mai intai
> trebuie sa le descopar :)) Wish me luck! I'm on a quest:
> discover
> the american beauty! (Interesant ca filmul cu acelasi nume ilustreaza
> o crima, nu? :))
>
> PS2: Daca vi se face vreodata o oferta de lucru in state, don't take
> it, decat daca salariu este pe la 8-10 mii pe luna cel putin. Ca dupa
> taxe (peste 40%) si porcarii de viata de pe aici, nu mai ramai cu mai
> nimic. As fi vrut sa imi spuna si mie cineva asta inainte... :)) Adica
> puteti sa acceptati si sa sperati ca ajungeti acolo intr-un timp scurt
> :)

REPLY 1:

I guess everyone is entitled to his/her own opinion...but it's amazing
how people bash the very land they chose to live in ...it's not like
someone forced him to live here, right? So, while he already mentioned
all the "great" thing about this land - America, I find it amazing that
he "forgot" to talk about the "greatness" of Romania a little more - the
corruption, backwards mentality when it comes to gender equality,
backwards mentality when it comes to service - any service, anywhere,
the crappy roads, crappy infrastructure and crappy attitude and
greediness of people - in a country where people ( and there are some
exceptions) live by one "holistic" philosophy of "money is king" and
treat their compatriots according to this philosophy.

Further on, then, I would suggest that this guy, Raul, pack his bags and
go back to whatever little Romanian village he came from - I believe the
next plane is leaving in about 30 minutes...or maybe 31 minutes? But
then again, he might have a hard time reading the departure schedules
once he gets to the airport - because the dust & dirt from the public
transportation he used to get there might stick to his retina. Also, it
would be wise for him to remember to leave all of his American clothes
here - God forbid he brings on ounce of  mud to his beloved Romania.

And so, then, all his problems would be solved and he would live happily
ever after in Romania - that is until the next time he encounters the
troubles of never having enough money to live decently or until the next
time he needs to pay off someone for the slightest matter or until the
next time someone on the street will spit on or cuss at him for wearing
a better suit - in case he even owns one - or having a better car. Or
..perhaps...until the next time he falls into one of those humongous
street holes while walking to the nearest store buy some expired meat &
moldy bread (since he says he can't walk to buy bread here).  That, my
friends, amounts to the level of happiness he will experience in
Romania. Don't know about what part of the country he is from - but I
know that in Arad - and that's one of the best, most prosperous parts of
Romania - I have occasionally experienced such events.

And, while, I understand his need to show the world that his connection
with his homeland is so deep and strong that he needs to demean and put
down everything else, it's just beyond me why anyone would choose to
live somewhere so unhappily. It makes me so angry to see the attitude of
some people - and listen to their bashing a place that has so much more
to offer, but then again - I am more open minded than some people and
obiously more open minded than this guy: I doubt he's a natural optimist
or even that he's ever considered the meaning of that.

And, finally, I will say this...since I am entitled to my own opinion:
America has the best schools in the world, the most giving, kind people
(though there are some exceptions), and the most opportunities - beats
ANY country in the world in advancement opportunities and social
mobility - and some of the most beautiful places (Grand Canyon, etc.)
are located here. (Raul, have you ever taken a road trip in the US? - I
forgot, you're on the plane home already). And just to set the record
straight...American stores' shelves are never empty - I have a feeling
Raul might leave in of those San Francisco housing projects where the
rate of poverty is so high that there is no money to buy anything and
so, he blames the stores. 

And...in case you're wondering...all of this is coming from someone
who's been here for about 9 years - on her own - and has loved every
minute of it:) Wouldn't you all agree that this world would be a much
better/happier place if everyone'd just get rid of some bitterness and
get on with life?

Regards from Minneapolis,

Codruta:) 

REPLY 2:

hmmm... I understand both your points of view... the truth is that in
the begining, life is hard for an immigrant even one that works at
Google... by the way, my friend Carmen from romani! a said one of her
co-workers from romania works now at google... maybe it's him :) So,
because it's hard to fit into the society some immigrants get depressed
and dont' see when the sun is shinnig...and they pick out only the
negative aspects...  some do go back (i know a dentist from romania who
got the green card, came here, toured the country , and returned to
bucharest to his practice there). and some, start to see the benefits
and become like you and I... part of the culture and of the society.
Some of the things Raul described are true...it can be kind of dirty in
the big cities, but then again where isn't? have you seen Rome lately?
it's full of garbage...but there are clean places like here, and a lot
of variety... and of course you're right, the shops are never ever
empty!

i wish raul would see our messages,

Livia

REPLY 3:

Mi-a venit sa plang la mailul asta,exact asa l-as fi scris si eu,poate chiar mai lung. Desi nu stiu daca m-as intoarce chiar in Romania dar cu siguranta in cel mult 2 ani voi locui in Europa. Mda... Raul a uitat sa mentioneze de programele de televiziune care parca sunt toate concepute nivelul celor de clasa a 4-a. Dupa o luna, am inceput serios sa ma intreb daca nu am prostit.

Saptamana trecuta a avut loc in facultatea mea o prezentare a firmei Siemens VDO, care infiinteaza o noua filiala in Iasi chiar anul acesta.

Prezentarea s-a tinut in unul din amfiteatrele mari ale instiutiei, insa sala s-a dovedit a fi neincapatoare in comparatie cu afluxul de studenti. Firma are o reputatie buna printre studenti, si de aceea evenimentele de acest fel au mare succes de fiecare data, facandu-le parca ( sau…J ) in ciuda tuturor profesorilor care au avut vreodata ore in AC…

Trecand peste aspectele de ordin “studentesc” sau tehnic ale intalnirii (continutul a fost interesant, si, in mod firesc as spune eu, putin acid la adresa modului banal de a invata/preda/gandi) am observat un aspect care mi-a ramas in minte si pe care nu cred ca-l voi uita usor. Un aspect care tine de… civilizatie.

Intalnirea trebuia sa incepa la ora 16:00. Ca mai totdeauna, am ajuns cu un sfert de ora mai devreme. Sala era deja pe jumatate plina cu studenti, mai mari sau mai mici, veniti sa asiste la o prezentare despre viitor… poate chiar viitorul lor J

Reprezentantii firmei erau deja acolo. Toti. Multi. Am numarat aproximativ 10. In caz ca erau veniti si colegii lor romani, atunci erau mai multi… pentru ca eu i-am identificat doar pe reprezentantii germani :D, foarte usor de recunoscut datorita aspectului fizic dar si comportametal ;) Erau veniti cu ceva timp inaintea mea, am dedus eu, pentru ca pe tabla era deja proiectata imaginea primului slide al prezentarii si bannerele erau la locul lor. Au facut fotografii, au vorbit si au ras, s-au uitat la noi…

Intre timp au inceput sa apara si colegi din alte facultati – deci interesul nu vine numai din AC. Si din alte universitati – asta chiar m-a surprins si m-a bucurat. Au intrat in sala si cativa profesori si asistenti, si s-au asezat pe unde mai ramasese loc – intre studenti, in spate…

Cand m-am uitat din nou la ceas, era trecut de 4. Si, evident, m-am mirat de absenta binecunoscutei “punctualitati nemtesti” J… Toti reprezentantii firmei erau la locurile lor, sala era destul de linistita… M-am intrebam ce mai mai lipseste, ce il retine pe prezentator… Dupa 10 minute am aflat si raspunsul: au intrat in sala “mai marii” facultatii – profesorii din decanat. Prezentatorul s-a ridicat in picioare, l-a lasat pe decan sa aiba primul cuvant si apoi si-a inceput prelegerea…

Stiu ca sunt o persoana cu vederi destul de radicale in ceea ce priveste aspectele care tin de respect… Asa ca nu voi trage concluzii… Deocamdata ;)